STRESUL ABIOTIC ,ROLUL BIOSTIMULTORILOR IN COMBATERE

În lumea naturală, plantele se confruntă cu un set divers de provocări care depășesc percepția noastră de suprafață. De la secetă necruțătoare la temperaturi extreme, aceste forme de viață tăcute se luptă constant cu elementele nevii din mediul lor, o provocare cunoscută sub numele de stres abiotic.

Ce este stresul abiotic?
Stresul abiotic la plante este un fenomen complex care apare ca urmare a condițiilor nefavorabile de mediu, dar nu biologice. Aceste condiții pot varia de la secetă și salinitatea solului la temperaturi ridicate, îngheț, radiații ultraviolete, poluare a aerului și a solului, printre alți factori. Spre deosebire de stresul biotic, care implică interacțiunea plantelor cu organisme vii, cum ar fi agenții patogeni și ierbivorele, stresul abiotic este legat de elementele nevii din mediu.
Declanșatorii stresului abiotic
Seceta: Lipsa apei disponibile în sol poate fi una dintre cele mai importante provocări pentru plante. Seceta determină o scădere a turgenței celulare, afectând capacitatea plantei de a absorbi substanțele nutritive și de a efectua fotosinteza.

Salinitatea solului: Acumularea de săruri în sol poate provoca dezechilibre ionice în plante, care interferează cu capacitatea lor de a regla fluxul de apă și nutrienți. Plantele pot experimenta toxicitate de la ionii precum sodiul, care le afectează negativ creșterea și dezvoltarea.

Temperaturi ridicate: Stresul termic poate declanșa răspunsuri fiziologice în plante, cum ar fi închiderea stomatică pentru conservarea apei, dar poate provoca și deteriorarea proteinelor și membranelor celulare dacă temperaturile sunt extrem de ridicate.

Îngheț: Temperaturile scăzute pe timp de noapte sau în anotimpurile reci pot îngheța țesuturile plantelor, provocând daune fizice și deshidratare celulară.

Radiațiile ultraviolete (UV): radiațiile UV pot deteriora ADN-ul și proteinele plantelor, afectând capacitatea acestora de a îndeplini funcții vitale, cum ar fi fotosinteza și reproducerea.

Poluarea aerului și a solului: prezența poluanților atmosferici, cum ar fi gazele toxice și particulele în suspensie, poate afecta sănătatea plantelor prin interferarea cu procesele metabolice și cu absorbția luminii.
Consecințe asupra performanței instalației
Stresul abiotic, cu o gamă largă de provocări de mediu, are un impact semnificativ asupra performanței și sănătății plantelor. Acești factori adversi pot modifica procesele fiziologice și metabolice fundamentale, ducând la consecințe variind de la scăderea creșterii până la reducerea producției de fructe și semințe.

1. Creștere și dezvoltare reduse:
Condițiile stresante pot declanșa răspunsuri fiziologice care compromit creșterea și dezvoltarea normală a plantelor. De exemplu, în situații de secetă, plantele pot experimenta o scădere a elongării și diviziunii celulare, rezultând o creștere mai lentă și o statură mai mică.

2. Scăderea fotosintezei:
Stresul abiotic poate afecta negativ capacitatea plantelor de a efectua fotosinteza, procesul vital prin care acestea transformă lumina solară în energie chimică. Temperaturile ridicate, seceta și salinitatea solului pot cauza închideri de stomatologie, limitând intrarea CO2 și, prin urmare, reducând rata fotosintetică.

3. Alterarea metabolismului și acumularea de metaboliți toxici:
În condiții de stres, plantele pot experimenta schimbări în metabolismul lor primar și secundar. De exemplu, acumularea de compuși toxici precum peroxidul de hidrogen și radicalii liberi din cauza stresului oxidativ poate deteriora structurile celulare și poate compromite viabilitatea plantelor.

4. Scăderea producției de fructe și semințe:
Stresul abiotic poate afecta direct producția de fructe și semințe, ceea ce are consecințe semnificative pentru agricultură și securitatea alimentară. Condițiile stresante din timpul înfloririi și formării fructelor pot duce la o scădere a adunării fructelor, precum și la scăderea mărimii și calității fructelor.

5. Vulnerabilitatea la boli și dăunători:
Plantele supuse stresului abiotic pot deveni mai susceptibile la boli și dăunători. Slăbirea sistemului imunitar al plantelor și modificarea răspunsurilor de apărare pot permite agenților patogeni și ierbivorelor să provoace daune suplimentare, exacerbând și mai mult efectele negative ale stresului.
Biostimulatori și protectori pentru prevenirea și combaterea stresului abiotic
Confruntați cu provocarea stresului abiotic la plante, biostimulanții și protectorii apar ca aliați valoroși în lupta pentru bunăstarea lor. Biostimulatorii, compusi din ingrediente naturale precum aminoacizi, acizi humici, extracte de alge marine si microorganisme benefice, intaresc sistemul radicular, imbunatatesc absorbtia nutrientilor si cresc rezistenta la stres. Aceste produse nu numai că promovează creșterea plantelor, dar stimulează și răspunsurile fiziologice care îmbunătățesc toleranța plantelor la condiții nefavorabile.

Pe de altă parte, agenții de protecție oferă o apărare suplimentară împotriva efectelor nocive ale stresului abiotic. Cremele de protecție solară, de exemplu, oferă o barieră împotriva radiațiilor ultraviolete, reducând riscul de deteriorare a frunzelor și a tulpinilor. De asemenea, agenții de protecție împotriva secetei ajută la reținerea umidității în sol, menținând un mediu propice dezvoltării rădăcinilor și absorbției apei. În plus, practicile de management al solului, cum ar fi mulcirea și rotația culturilor, contribuie la îmbunătățirea structurii solului și la conservarea umidității, reducând astfel susceptibilitatea plantelor la stresul hidric.

Împreună, utilizarea strategică a biostimulanților, a agenților de protecție și a practicilor de management al solului oferă o abordare cuprinzătoare pentru prevenirea și combaterea stresului abiotic la plante. Prin consolidarea rezistenței plantelor și oferirea acestora cu instrumentele necesare pentru a face față condițiilor nefavorabile, aceste resurse joacă un rol fundamental în promovarea sănătății plantelor și în promovarea unei agriculturi mai durabile și mai rezistente.